hoping for things to get better

Nu zic că lucrurile nu sunt ok, dar de când am ajuns la liceu nu am reușit să realizez câteva chestii pe care chiar le-am vrut. Deci. Am nevoie ca profa de muzică și de desen să mă remarce. Nu zic că vreau să mă dau mare, dar de când am ajuns aici am sperat ca profii de la materiile care mă pasionează să mă ajute la ce am nevoie. Ok, dacă e să o luăm așa, ar mai fi și româna, dar jur că-mi dă fiori numai să mă gândesc la cum ar fi să răspund la femeia aia. Eu ador româna, o ador și pe profa de română, și chiar dacă mă cam sperie uneori, am nevoie să vorbesc cu ea despre cărți, autori și probleme de gramatică. Și urăsc faptul că nimeni nu răspunde la ora ei, lucru care mă face și pe mine să-mi fie teamă să răspund la ora ei. Dacă aș putea să răspund la fiecare întrebare și să știu că nu îi enervez pe ceilalți răspunzând non-stop jur că aș face-o. Dar situația e așa stresantă, deși sper ca din semestrul viitor să îmi fac timp să citesc tot ce ne dă ea și să comentez cu ea și să îi răspund cât mai des, fără să mai am teama asta stupidă.
Profa de muzică. Aici e mai nasol, profa e mai mult cu lecții, teorie și ascultare de muzică clasică. Nu prea ne dă ocazia să cântăm la oră din plăcere, doar pentru notă. Iar atunci când ne ascultă pentru notă, îmi vine să mă bag sub bancă și să stau acolo până nu mai e nimeni în încăpere. Ok, eu știu să cânt, chiar știu, fac canto de mulți ani, dar dintotdeauna am avut teama asta idioată de a spune/face lucruri în fața oamenilor. Și speram ca profa de muzică să mă ajute să scap de asta, dar ea habar n-are că știu să cânt. Iar dacă la ascultările viitoare o să am tot atâtea emoții, slabe șanse să mă observe. Iar eu nu mă duc la ea să îi spun "Doamna, știți, eu cânt", nu, în niciun caz. Tot ceea ce voi face va fi să sper în continuare că la ascultările viitoare voi cânta cât pot de bine.
Profa de desen. Aici e mai ușor. O să pun toate schițele în caietul de desen, iar când îmi va cere blocul de desen pentru notă, va vedea acele wannabe-uri și își va da seama că mie totuși îmi pasă de desen și poate mă va ajuta să-mi dezvolt tehnicile. Dar încă nu pot fi atât de sigură că îi va păsa de mine atât de mult, pentru că în clasă e un băiat venit de la liceul de arte, secția desen, și care adoră să își piardă timpul desenând, schiţând, deși unele lucrări ale lui sunt cam nefinisate și dezordonate. De el știe încă de la bun început că desenează, și cam ăsta ar fi motivul pentru care n-o să-i pese de mine atât de mult, daaar speranța moare ultima.
Mai sunt câteva chestii pe care vreau să le fac, dar nu țin neapărat de profesori. De fapt, țin de un grup de oameni din liceu care își petrec timpul împreună și care seamănă destul de mult cu mine, privind preferințele și hobby-urile. Plus, e un grup destul de vesel, ceea ce n-ar strica.
Asta... nu știu cât de ușor o să fie de realizat. Știu că o să ies mai mult cu o fată care e prietenă cu mine și inclusă în acest grup, iar cu timpul poate ajung să cunosc mai mulți și să mă împrietenesc cu ei.
Deci cam asta ar fi ce ține mai mult de liceu. Bine, faza cu învățatul mai bine rămâne în picioare, ca la toți, dar nu cred că mai trebuie să mai scriu despre asta pentru că e o poveste destul de lungă și plictisitoare și e 2 noaptea.
Acum mă pot culca știind că am spus chestiile astea undeva, phew. Ah, iar dacă e vreo greșeală de scriere, îmi pare rău, dar sincer e un cârnat destul de mare, iar mie mi-e lene să-l recitesc.